Eu dacă plec din țară mea nu pot trăi

Căci rădăcinile au prins pământul a-l iubi;

Izvoarele care-i țâșnesc din stânci perene

M-adapă și mă liniștesc și-mi curg prin vene.

Deasupra creștetului meu se despletește

Lumina într-un curcubeu ce mă iubește;

De ce-aș pleca după himere îndepărtate

Îl am pe Domnu-n țara mea, și-mi dă de toate.

Îmi pune aer în plămâni și, când respir,

Miroase țara a parfum de trandafir;

Și dacă plâng și eu ca voi tot port făclia

Căci lacrimile îmi sunt ploi ce-i udă glia.

Și nu tânjesc după averi, n-am trebuință

Mă rog să-mi facă țara roade de credință;

Și mă mai rog și pentru tine, drag român

S-ajungi a fi în țara ta din nou stăpân.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website