PAGINI

Categorii

Țara mea are trup de pământ

și suflet de oameni,

respiră cu cerul de deasupra ei,

iar prin vene îi curge sânge de istorie.

Se culcă târziu, se scoală devreme,

trudește prea mult în alte ogrăzi

în vremea ce în grădină îi năpădesc

buruieni alăptate de hidre.

……………………………………

Se-mbracă din tălpi până-n creștet

în frunze de verde și frunze de veșted,

se ninge cu ierni nevenite

și umblă-n sandale tocite.

Se întoarce de pe câmp obosită,

făina îi dospește în sită,

ajunsă acasă se găsește absentă,

îi bate în geamuri furtuna latentă.

Mereu rătăcind pe peroane

tușește și face frisoane;

cu o mână împarte, cu alta cerșește,

puținul ce-adună, prea mult risipește.

Și totuși, e-o țară cu trup,

de ea nu te rupi, nu mă rup;

te doare pe tine, pe mine mă doare

și totuși vom sta în picioare.

Țara mea, țara ta, țara noastră,

colindă cu noi la fereastră,

din casă îi fuge gonită sosia…

și îngerii cântă, se naște Mesia.

Nici un comentariu existent inca.