PAGINI

Categorii

Ați auzit de răscoala frunzelor

întărâtate de pribegia vântului?

și ele, ca omul, au viața scurtă;

la urmă se ofilesc, îngălbenesc, se ruginesc,

așteaptănd bruma de pensie

din care să plătească întrarea-n spitale

doar vântul le mai face respirație și intubație,

le adună în grămezi, peste care

o lume grăbită calcă din înmormântare în înmormântare

și, totuși, un pom din cer a crescut pe pământ

și frunzele sale nu cad niciodată;

ne-a altoit în ramurile lui și de atunci rodim veșnicie.

Nici un comentariu existent inca.