Plouă mărunt și enervant,

Tot cerul pare un gigant

Ce-și spală palma lui cea udă

În ierburile ce asudă.

Sub rochiile de umbrele

Umbre cu haine lungi și grele

Se târâie printre traverse

Când trec pe șine trenuri șterse.

Vântul, cu gulerul vărgat,

Umblă de colo, colo, beat,

Ghebos, cu saci de frunze-n spate

Și încălțat cu cizme sparte.

Îmi iau în spate parpalacul

Și mă apuc să mătur lacul,

Căci tremură în unduiri

Înfiorat de ploi subțiri.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website