Ai, ploaie, mâinile uscate și reci,

ai lacrimi de găoace și seci,

ești dezbrăcată și ești însetată,

ești toată nimic cu poartă-ncuiată.

Te-ai rătăcit în potecă de nori,

te rănești de fulgere și te dori,

îți cad de pe umeri bretelele

dezvelindu-ți sânii și stelele.

Măselele morilor îți macină-n gol,

ai tras ecuatoarele rupte la pol;

e vremea să faci o baie fierbinte

apoi vei rodi din ploi de cuvinte.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website