PAGINI

Categorii

Ultimele poezii postate

Ultimele comentarii

Informatii blog

Ne strâng garourile ca niște zăbrele,

unde sunt smeriții picioare să spele?

de când au fost sudate lacătele

nu s-au mai uscat din rădăcină păcatele.

Năpădesc pălămida și spinii

să pângărească grădinile și crinii,

au strivit între colții lor șenilele

florile de colț și zambilele.

Tânjesc mieii fără cusur pajiști să pască

dar nu mai apucă pășunea să crească

nici rouă, nici fire de iarbă

căci craterul lumii începe să fiarbă.

Cazanul cu smoala aproape topită

își varsă otrava-n cuptorul de pită;

miroase-a pucioasă, miroase a fum,

cohorte de cruci își duc crucea pe drum.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment