Îți scriu, lume, poeme cu versuri albe

spre a-ți acoperi petele dalmațiene

cu care te-ai stropit odată cu porcii

la scormonit după roșcovele destrăbălării.

Îți scriu cu versuri roșii și calde,

cu litere mari de sânge,

căci treci pe lângă inimi care iubesc

și tu pribegești prin pustiul pustiei.

Îți trimit versuri crude și verzi

pe poștașul care umblă desculț prin iarbă

și prin clorofile de file de frunze

când zaci pe paturi de boli cu picioare de molimi.

Primește poemele cu litere albastre

scrise cu cerul scuturat de norii plumburii,

poeme cu numele tău pe coperte,

a celei ce ești când uiți să mai fii.

Citește poeme cu litere negre

căci prinde a ninge cu negru de fum

și furnalele tale încep să te macine

de când ai stins lumina în rugul aprins.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website