De când a plouat cu stele,

prin galaxii, apele vii

curg șuvoi în albii noi

către mări și oceane

printre stânci și capcane.

Purtând lumină în întuneric

tămăduiesc pământul sferic

și vindecă de-nsingurare

umbre ascunse în uitare.

Și vindecă pământ crăpat

în trupuri care s-au uscat

când duhuri noi de pocăință

își fac în inimi locuință.

Când fulgerele se adună

mânii de vremuri să compună

vin îngeri mângâind pianul

să potolească uraganul.

Să-l potolească și pe om

că explodează în atom,

să facă pace și dreptate

pe drumul spre eternitate.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website