Peregrini pe-velișuri de cuburi și sfere

Străbatem vieți efemere

Dar când să ajungem în miezuri zemoase

Mereu dăm de carne și oase.

Și inima pare cioplită în piatră

Iar mintea-i rebelă și inima-i beată

În suflet cât nu poposim

Ne zbatem în van și ne zvârcolim.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website