Într-o lume cuprinsă de vacarm șoaptele nu se aud

iar războiul își face legile împotriva legii,

rănile arate de pluguri cu lame de cuțite ascuțite

străbat deșerturi între inimile arse și amuțite.

Abia înspre seară se arată un fel de dimineață,

a îmbobocit roua dar cine să o vadă prin norii de ceață?

pot vânturile scoase din țâțână să răscolească

pulberea de țărână frământată de mână dumnezeiască?

Ne ascundem în cicatrici de frici și nu știm răspunde,

prin canale de oase cântarul cu geruri de iarnă pătrunde;

se face o mie de ani tăcere între bătăile de cord,

polul sud se așează la sud, polul nord se așează la nord.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website