Ființe aproape umane

bat iarăși în umbre piroane

și-nchid rămășițe de fluturi

în resturi de ciuturi.

Ființe cu sânge în valuri

cioplesc pe sub oase de dealuri

tuneluri în gaura neagră

apoi nu mai pot să o șteargă.

Ființe ce nu sunt ființe

pun carii în miez de semințe,

se zbat ca în câmp de lumină

să semene iarăși neghină.

Dar nu-i cu putință, ființă lutoasă,

S-acoperi cu umbra ta groasă

Altarul cu jertfa-mpăcării

Sub sceptrul divin al iertării.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website