Omul este ca un copac:

dacă-i înstrăinezi rădăcinile

trunchiul moare,

crengile i se usucă

și nu ajunge la vremea

cu flori și cu frunze.

Dacă-i înstrăinezi trunchiul

rădăcinile-i lăcrimează

și sângerează,

își pierde coroana din vremea

când era împărat,

îi cad ramurile cum ar cădea aripile

și vântul nu mai cântă la frunză.

Dacă-i înstrăinezi crengile

e cum i-ai reteza mâinile,

iar rădăcinile nu ajung

decât în trunchiul nud

și ciung și decapitat

și ghilotinat,

plângând cu frunze

și lacrimi de flori.

Dacă-i înstrăinezi frunzele vara,

i-ai furat comoara

și umbra și visul;

și atunci degeaba rădăcini,

degeaba trunchi,

degeaba ramuri,

i-ai furat lumină din geamuri.

………………………………………

Lumea este ca un copac:

dezrădăcinat,

trunchiat-descălțat,

scuturat,

fulgerat

bolnav de sevă necoaptă,

uitat în ploi de război

și cresc în el sicrie de nebunie;

lumea-copac cu suflet opac,

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website