În fiecare gară tremură

trenuri umplute cu oameni și negură;

așteaptă semnal de plecare

și nimeni nu vrea să coboare.

Pământu-și turtește calota

căci ultima gară-i Golgota;

se pun în mișcare convoaie

și calea ferată se-ndoaie.

Vagoane cu uși încuiate

duc oameni cu inimi blindate

căci nu au crezut în Cuvânt

atunci când în templu perdeaua s-a frânt.

Și nu au crezut în Isus

când trupul pe cruce Și-a pus,

apoi au dormit la-nviere

ascunși printre morți în unghere.

Dar, Doamne, eu știu că Tu poți

să legi trenul morții de roți;

cu marea Ta milă coboară,

și-ntoarce-i în ultima gară!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website