Plouând cu lacrimi din cerul inimii

ajungem strâmtorați de infinit

și atunci evadăm în universul interior.

Acolo stârnim pomul libertății

să rodească veșnicii

prin seva de sânge vărsată pe cruce.

Străbatem prin coroană de spini,

printre lovituri de bici

și străpungeri de suliță,

cărare de ascultare, iertare,

și întoarcere acasă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website