Mâine, și ziua cea de azi

Va fi abia o zi de ieri

Iar prin pădurea ei de brazi

Colindă oameni efemeri.

Ziua de mâine mai așteaptă

Înveșmântată în nălucă

Se reazămă cu noaptea-n poartă

Și pare-a fi mereu pe ducă.

Așa cum trec trenuri prin gară

Ne este viața un refren;

Opresc și unii se coboară

Iar alții-abia se urcă în tren.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website