Când Te-am chemat Tu mi-ai răspuns,

Când m-ai chemat eu m-am ascuns,

Atuncea când m-ai pus în Rai

În loc de flori ales-am scai.

Când mi-ai dat îndreptar de legi

N-am vrut coroanele de regi

Iar din păcate și venin

Țeseam coroanele de spin.

Când crucea mea ai dus-o-n spate

Și eu Te-am osândit la moarte

Și tocmai când agonizeai

Păcatele mi le plăteai.

De-atunci m-au răscolit într-una

Vântul și gerul și furtuna

Până ce într-o zi de Paște

Am început a Te cunoaște.

Atunci m-am pocăit, ca Saul,

Iar Tu, în ușa de la staul,

Pe mine cel ce-am prigonit,

M-ai strâns la piept și m-ai iubit.

De-această dragoste nu-s demn

Căci eu te-am atârnat pe lemn

Dar ohi-Ți lăcrimau de dor

De mine, fiu risipitor.

Ar trebui să n-am cuvinte

Dar Tu mi-ai semănat în minte

În loc de crivăț și furtuni

Comori și har și rugăciuni.

De-atuncea, Doamne, mă smeresc;

Mi-ai dat cuvânt, mărturisesc,

Precum tâlharul la Calvar: “Mă iartă, că am fost tâlhar

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post.

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website