PAGINI

Categorii

Fărâme de timp în arii de vremi se descos

călcăm peste ele, le mototolim,

apoi le-aruncăm într-un coș.

Corolei de flori îi smulgem petale cu dinți de rechin,

vărsăm între spini semințele sale,

apoi, nemiloși, le strivim.

Din vârf de zenit spre-adânc de nadir o scară întoarsă cioplim,

când dăm să urcăm se rup din fuștei

și-n colții de lumi ne rănim.

Ne credem titani, ne credem dibaci,

dar n-avem putere,

vâslind peste ape, dar fără Cârmaci,

vâslim în ocean de durere.

Zidim pe pământ palate și case cu chip efemer;

uităm să zidim cât încă suntem în carne și oase

o casă pe stânca din cer.

Ne-ntoarcem din arii de vremi cu mâinile goale;

a fost seceriș, călcăm peste miriști urmând pe Isus

pe urmele tălpilor Sale.

Nici un comentariu existent inca.