Spre marginea lumii
ne tot împingem singuri ,
acolo unde ne-am obișnuit să ne locuim;
doar așa,
lumea asta rece și străină
nu apucă să se verse din linguri…

Îngăduie-mi , Dumnezeule Ceresc,
să deschid zăgazul
apelor tulburi
spre a se scurge
de pe pământul

pe care îl pângăresc

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website