Îtrebându-l pe om
cât îi este dat să dăinuie,
ar trebui să răspundă:
“o jumătate de infinit”
și nu va greși,

pentru că nu a apucat
infinitul de dinaintea lui,
dar se va însoți pentru totdeauna
cu infinitul de după el.

Ai putea să-mi spui, tu, omule
că infinitul nu poate fi divizat;
perfect adevărat,
dar îți sun și eu:
ce e cu neputință la om
e cu putință la Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website