Am cioplit într-un copac
până a rămas din el o cruce;
în jur mureau crengi
și frunze și muguri
și culori și vise
am dat să port crucea pe umeri
și, Doamne, era mai grea
decât toate pădurile la un loc.

Cum să fac să mă întorc
să pun copacul iarăși la loc
și crengi și frunze
și muguri și culori și vise?

…necioplind în copacul viu,
nelovind în stânca din care m-am adăpat,
și, mai ales,
ducând înapoi fructul oprit
pomului furat.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website