Parcă-ar naufragia corăbii în Munții Ararat,
Pe un pământ prea tare, crăpat și uscat,
Sodoma și Gomora nu-s doar un iaz de foc,
Arde și azi pământul din loc în loc.

Se mai înalță turnuri precum în Babilon,
La granița de inimi nu s-a mai pus planton,
La granițele porților din cer
Trimite Domnul îngeri-mesager.

Jos, pe pământ, potecile-nfundate
Se-mpotmolesc în smârcuri spânzurate,
Din nicăieri ajung în nicăieri,
Dau mită și se trec de grăniceri.

Dar când ridică steagul a omagiu
Corabia ajunge-n naufragiu,
Se-mpotmolește-n Munții Ararat
Dar, Doamne, cine iese la arat?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website