Între scrin și-ntre schit
Cerul lumii-i ciobit,
Răzuiri de senin
Peticesc norii plini.

Prea-i arat de obuze
Și legat peste buze,
Prea mult fulger îl coase
Dinspre carne spre oase.

Între nor și condor
Vântul mușcă din zbor
Cu aripa lui frântă
După îngeri ce cântă.

Prea mult cer înnorat,
Prea mult cer apăsat
De vulcanii erupți,
Prea mulți oameni desculți.

Între schit și-ntre scrin
Cresc spirale de spin
Peste groapă și hău
Și părerea de rău.

Între alb și-ntre negru
Nu e omul integru,
Curcubeul vărsat
Ară cerul uscat.

Șiruri lungi de cocori
Croșetează sub nori
Vești cu cufărul plin
Între schit și-ntre scrin.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website