Drumul la care căznim
nu se poate să nu treacă
prin viața noastră;

dacă dăm de ape
nu vom face poduri,
am învățat a trece pe sub mări,
când din urmă vin prigonitori;

după chivotul iubirii
râurile se vor opri
și vom trece pe malul celălalt
unde-i loc de sosire;

dacă va fi pe mare furtună
ne va însoți glas de poruncă, să tacă,
vom coborât din barcă
și vom umbla pe ape, stăpânindu-le.

când ne este sete, la poruncă,
lovim în stâncă
și stânca se stoarce în izvor.

când dogorește deșertul
ne acoperim cu stâlp de nor
iar în întuneric cu stâlp de foc
și rug aprins;

dacă trecem înălțimi
ne oprim să luăm odihnă
din predica de pe munte
și hrană din coș cu pâini înmulțite;

ne vom îmbolnăvi,
dar vindecătorul de orice boală
este cu noi;

El bolile noastre le poartă
și suferințele și neputințele
și păcatele pe care le aruncă
în marea uitării;

El duce în spate o cruce
pe care noi nu o putem duce;
vom trece de Dealul Căpățânii
unde păgânii L-au oprit
și L-au răstignit.

Îl vom jeli trei zile și trei nopți
dar știu, apoi e viu;
deschide-n ceruri porți
căci drumul prin pustiu s-a terminat
și am ajuns cu toții la-Mpărat.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website