Nu ghimpii spinilor rănesc
Ci oamenii ce-i împletesc
Să îi așeze drept coroană
Pe fruntea Lui de Tată-Mamă.

Nu au piroanele vreo vină
De-aceea fierul nu suspină
Ci toată vina este-a mea
Căci le-am bătut în palmaTa.

Nu sulița că-i ascuțită
E cea căzută în ispită
Și nici soldatul prins la oaste
Ci eu căci Ți-am înfipto-n coaste.

Acum, că-i toată vina mea
Să faci cu mine ce vei vrea!…
Cum, Doamne, nici măcar mă cerți?

Te-am răstignit și Tu mă ierți?
Mi-e așa rușine și, plângând,
Mă plec cu fruntea la pământ
Mă prăbușeam în fund de hău
Dar m-ai făcut copilul Tău.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website