PAGINI

Categorii

Ce vânturi, ce furtuni, ce uragane
Bat lumii în obloane cu ciocane?
Între pământ și cer vuiesc tornade
Din creștet înspre talpă omul arde.

Arde mocnit sub inima-i de piatră,
Încețoșată mintea lui e beată,
Pune poveri naivilor în “raniți”
Că nu-i ajung desenele de “graniți”.

Cât de nebun e omul fără minte,
S-a înroșit planeta, e fierbinte,
În rătăcirea-i tâmpă, diavolească
Pare că nimeni nu o să-l oprească.

Dar nu-i așa, bipedă creatură,
Ești doar un lut amestecat cu zgură
Putere-n cer, puterea pe pământ
O are numai Dumnezeul sfânt.

Când Își pornește-n oameni tăvălugul
Ară adânc în lutul lor cu plugul
Și sfarmă bolovanii împietriți
Care clocesc în inimi cuibăriți.

De-atâtea ori i-a dărâmat mândria
Când El Și-a revărsat în om mânia;
Iar omul orb orbecăie în noapte
În rătăcirea minți-i blestemate.

De-aceea Dumnezeu va lumina
Din nou pe oameni cu lumina Sa
Și strigă omul ce rămâne viu:
“Ne scoate Doamne iarăși din pustiu!”

Ce vânturi, ce furtuni, ce uragane
Bat lumii în obloane cu ciocane?
Între pământ și cer vuiesc tornade
Din creștet înspre talpă omul arde.

Arde mocnit sub inima-i de piatră,
Încețoșată mintea lui e beată,
Pune poveri naivilor în “raniți”
Că nu-i ajung desenele de “graniți”.

Cât de nebun e omul fără minte,
S-a înroșit planeta, e fierbinte,
În rătăcirea-i tâmpă, diavolească
Pare că nimeni nu o să-l oprească.

Dar nu-i așa, bipedă creatură,
Ești doar un lut amestecat cu zgură
Putere-n cer, puterea pe pământ
O are numai Dumnezeul sfânt.

Când Își pornește-n oameni tăvălugul
Ară adânc în lutul lor cu plugul
Și sfarmă bolovanii împietriți
Care clocesc în inimi cuibăriți.

De-atâtea ori i-a dărâmat mândria
Când El Și-a revărsat în om mânia;
Iar omul orb orbecăie în noapte
În rătăcirea minți-i blestemate.

De-aceea Dumnezeu va lumina
Din nou pe oameni cu lumina Sa
Și strigă omul ce rămâne viu:
“Ne scoate Doamne iarăși din pustiu!”

Nici un comentariu existent inca.