Ai lăsat deschisă poarta la furtună
Și s-a rupt zăgazul în vremea nebună;
N-ai îndoit drotul șarpelui, în flit,
În cuptor de cord focul s-a răcit.

La furat de poame Eva te ațâță,
Omule, să-ți storci pâinea din tărâță;
Spini și pălămidă mâna ți-o agață
Până ce a jungi să te schimbi la față.

Roiuri de lăcuste cotropesc grădina
Căci ai tras zăvorul să între neghina;
În holburi întinse printre buruieni
Te ștergi de sudoare, și de șerpi te temi.

Pe deal, la Calvar, s-a deschis o poartă,
Zăvorul l-a tras Acel care iartă;
A intrat pe ea, întâi, un tâlhar,
Vom intra și noi copleșiți de har.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website