Curcubeul a dat drumul
la culori, din izvor:
Roșu a curs odată cu sângele
prin valea de plângere,
din crucea de frângere,
de sub coastă,
din mâini și picioare,
din suspin și coroană de spin,
prin piroane romane.

Culoarea Orange a acoperit soarele
înfierbântând popoarele,
apoi s-a prelins ca o lavă
să ardă în lume porniri de otravă.
În galben s-au copt grânele
spre a hrăni stânele
și-a le adăpa la izvor
cu apă din cer,
scoasă de păstor.

Verdele a zugrăvit iarba
și câmpul și pădurile
golind clorofilei călimara
și șurile.
În albastru se zugrăvește cerul
de după nori
de atâtea ori
de câte ori, în furtună,
războaie de negură tună.

Florile au fost trase la indigo
pe portativ de armonii
între note, de la do, la do
apoi s-au imprimat în câmpii.

Înspre apus,
se scurg culorile încet-încet
descompunând soarele,
pe pat de șevalet,
în
roșu,
orange,
galben,
verde,
albastru,
indigo
și violet.

Știu
că atunci când se vor revărsa
zorile
se vor aduna iarăși culorile
și, după ce se vor închina,
din nou vor lumina.

O, Doamne, spre lumină
dă poruncă
de agapă:
“Culorile să vină,
o nouă zi de muncă
să înceapă”!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website