Nu sapa și plugul ara-vor pământul
Ci vorbele noastre, voința și gândul;
Când apele tulburi scobesc canioane
Izvoare de sânge țâșnesc sub piroane.

Nu tunetul surd pornește furtuna
Ci șarpele vechi, ispita, minciuna;
Mizeria lumii nu apa o spală
Ci duhul căinței când inima-i goală.

Se clatină pacea înscrisă-n tratate
Mai dăinuie pace în inimi curate;
Un capăt de drum nu-i capăt de viață
Ci nou început, schimbare la față.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website