A fost odată un viitor
care mergând cu spatele
șchiopăta prin prăpastia
între a fi și a nu mai fi.

A fost odată un prezent
care ieri era viitor
și mâine “era” trecut,
mereu în așteptare,
mereu pe picior de plecare.

Oare ne îngrijim de el
să respire neîncetat a nemurire,
cu duh de eternă iubire?

Timpul veșniciei nu-i altceva
decât prezentul continuu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website