A înverzit deșertul
ca toiagul lui Aron,
apoi s-a uscat;
strecurat prin clepsidră aridă
s-a răsturnat.

Dacă ar fi avut rădăcini,
sau izvoare, nu năștea spin;
s-a învelit cu nisipuri mișcătoare
peste suspin.
Mantaua-i cu vremi vremuite
s-a ciuruit,
sub cârduri de păsări ciobite
a remurit.

Își tânguie jalnic deșertul
o doină a lui;
ce răni au cuprins universul
la capăt de cui.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website