Lume, tu
te uiți prin ochii care nu văd;
vorbești prea mult
și nu spui nimic,
n-ai îngăduință să asculți
căci nu ai loc de tine.

Alergi și ajungi nicăieri,
te temi de propria-ți teamă,
trăiești gândind la moarte
și nu la veșnicie,
ești aproape moartă de vie.
ai mare nevoie de Doctorul
care te cunoaște;

El îți va da alți ochi
și o altă inimă,
îți va da lumină.
Nu uita să-I spui:
“Am fost oarbă și acuma văd”.

p.s.
… până nu e prea târziu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website