Am obosit să leg pământul cu bandaje,
Ca în furtuna lumii să nu facă tangaje,
Am obosit să tac spre-a nu-i trezi pe morți,
Dar, Doamne, la-nviere Tu-i vei trezi pe toți.

Am obosit să strig, la surzi și orbi și muți
Și după ce-i încalț să umble iar desculți;
N-am obosit să bat mereu tăcut la porți
Căci, Domnul mi-este martor, că vă iubesc pe toți.

N-am obosit să sufăr de suferința ta
Și nici să-ngenunchez, picioare spre-a spăla;
Împart la toți paharul cu Legământul Lui,
Adorm cu gândul, Doamne, la visul ce mi-l spui.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website