Niște haite de câini hămesiți
Se tot sfâșie una pe alta
Într-un circ retardat cu smintiți
Ce scobesc universul cu dalta.

Ce sculptură de idol hidos,
Ca o stâncă-n arsura trăznită,
Prinde chip de schelet găunos
Și îl trage pe om în ispită.

Luminează pe ceruri un fulger,
Cu trompeta luminii în mâini,
Dă semnalul din urmă un înger
La
mijlocul
celei
de-a
șaptezecea
săptămâni.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website