Nu rănile deschise dor
Ci plugul dinaintea lor
Ce a brăzdat în canioane
Și spini și suliți și piroane.

Nu lacrimile au sărat
Oceanele în lung și lat;
Salina din adâncul lor
Tânjește după-ndulcitor.

Pământu-i tot rănit de spini
Deși-nfing spinii rădăcini
Și se hrănesc cu seva lui,
Tot zămizlesc în cruce , cui.

Nu omul a păcătuit,
Păcatul doar l-a cucerit
Luându-i viața-n stăpânire
Că nu L-a ascultat pe Mire.

Și nu se poate dezrobi
Până nu-nvață a iubi
Și nu se pocăiește iar
La poala crucii din Calvar.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website