Am tot vorbit la surzi
Să-i fac cumva să-asculte
Unii s-au vindecat
De rătăciri oculte

Sub pași de orbi am pus
Poteca și cărarea
Din blidul meu am dat
Flămânzilor mâncarea

Sărmanilor le-am pus
O haină caldă-n spate
Căruța-mpotmolită
Urnitu-o-am de roate

Am dat cu îmrumut
Și n-am cerut nimica
Iertat-am datoria,
Înmormântat-am frica

Legat-m cu cămașa
Rana celui rănit
Iar florile călcate
Și eu le-am destrivit

Celor bolnavi le-am dat
Din leacul vindecării
Iar din plecări am rupt
Angoasa depărtării

Picioarelor înfrânte
Le-am dat genunchi să umble
Și am sădit pământul
Dintre lumini și umbre

Din holdele de aur
Am adunat scaieții
Iar celor însetați
Le-am spus de apa vieții

……………………………………..

Și totuși sunt nimica
Și totuși sunt înfrânt
O frunză veștejită
În spulberări de vânt

Și totuși , doar cu mine,
Cu ajutorul meu ,
Sunt numai lut uscat
Uitat de Dumnezeu

Te rog, mă plămădește,
Isuse, din țărână !
Și Duhul Tău de viață
În mine să rămână

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website