Ne-atrag magneți cu gravitații
Spre egocentricele firi
Și, fără aer, fără spații,
Alunecăm în rătăciri.

Uitând de ancora cerească
Ne ancorăm în stânci de vânt,
Doar pronia dumnezeiască
Ne dă nădejdi prin Duhul Sfânt.

‘Nainte de-a porni furtuna,
Dezlănțuind potop de foc,
El, Dumnezeu, ne-ntinde mâna
Să ne adune la un loc.

Și, îndurându-se de noi,
Ne-a îmbrăcat în mântuire
Căci eram rătăciți și goi
Și n-am avea la nuntă Mire.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website