Cât nu-nvățăm a ne hrănim cu pâine
Nu vom ajunge zorile de mâine,
La cina cea de taină când nu-i vin
Nădejdile se-neacă în venin.

Poate că spice-am adunat cu Rut
Când dat-am ceasul vieții la-nceput,
Apoi mă-ntreb ce s-a-ntâmplat cu noi,
Ce-am strâns în saci când sacii ne sunt goi?

Ce-am adunat și cât am risipit?
Cât am urât și cât oare-am iubit?
Măcar ne facem simplu-o socoteală,
Nu cumva, inima, ne este goală?

Poate-a ajuns și inima-mpărțită
Și nu e cald cuptorul ei de pită;
Se poate despietri cu sângele din rană
Apoi, Isus Hristos, împarte hrană.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website