Românie, ar fi trebuit
să ai toate straiele pe tine,
cele mai curate,
cele mai frumoase,
și cele mai scumpe.

Dar umbli dezbrăcată
țară jefuită și țară furată;
te-au despuiat de păduri
niște hapsâni nesătui și obscuri.

Ți-au astupat cu spini
drumul către inima ta de aur,
din care suspini;
până și de lacrimi te-au văduvit,
de acele lacrimi cu care ai iubit.

Hotarele ți le-au scos la vânzare
și ți-au înstrăinat copii
peste alte hotare;
încălțările tale au rămas goale
că, patrie, tu, nu mai ai tălpi nici picioare.

Și nu mai ai aripi să zbori,
la capăt de noapte n-ai urme de zori,
porți haina cu tiv descusut,
și-aceea luată-mprumut.

Nu-ți este sortit să mai porți
cămăși cu croieli pentru morți;
să nu îmbraci haine întoarse pe dos,
îmbracă-te, patrie, în Domnul Hristos!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website