PAGINI

Categorii

Când vulcanii inimii erup
Rănile își mută trupele în trup,
Durerea își pune cuiburile-n răni
Și omul strecoară țărână prin vămi.

Fumegă războaie de destine arse,
Ierburile-ascut gurile de coase,
Fetele morgane, morgane rămân,
Omul nu mai știe cine-i e stăpân.

Lumea rătăcește cu busole sparte,
Și, citind din cărți, nu citește-n Carte…
Însă, din păcate, omul e uituc,
Ca un fir de abur viețile se duc.

Ca un nor de fum, ca un fum noros
Trecem prin viață prea privind în jos;
Omule, ridică privirea în sus:
Trâmbița se-aude și vine Isus.

Nici un comentariu existent inca.