Când ISUS
pe lemnul crucii
braţul şi L-a-ntins
Ar fi trebuit
pământul
să se fi aprins.

Noaptea,
Când a fost tradat
chiar de ucenici
Ar fi trebuit
să ştim
cât suntem de mici

Când coroana
cea de spini
fruntea
I-a însângerat
Ar fi trebuit
poporul
să iasă din Iad.

Când
la strâmba judecată
o vorbă n-a scos
Ar fi trebuit
în Raiuri
să ne fi întors.

Când încătuşat,
la stâlp,
a fost biciuit
Ar fi trebuit
să plângem
c-am păcătuit

Când purtându-Şi
singur crucea
a îngenunchiat
Ar fi trebuit
genunchii
să-i fi sărutat

Când în mâini
şi în picioare
a fost pironit
Ar fi trebuit
durerea
să ne fi strivit.

Când a mântuit
tâlharul
care s-a supus
Ar fi trebuit
să ştim
cât este de sus

Când, în clipa
agoniei
a cerut să bea
Ar fi trebuit,
o Doamne,
să-ţi dau
viaţa mea

Când cu lancea
ascuţită
coasta I-au străpuns
Ar fi trebuit
un fulger
să ne fi ajuns

Piatra,când
au prăvălit-o
pe a Lui mormânt
Ar fi trebuit
Golgota
să ne fi arzând.
……………….

În duminica
de Paşte
Când a înviat
Doamne,
câtă sărbătoare
ne-a purificat.

Din Sodoma
şi Gomora
dacă nu ieşim
Pe acelaşi lemn
de cruce
iar Îl răstignim

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website