Am ajuns la semaforul albastru:
un furnicar de oameni se opreau,
așteptau sau umblau pe culori:
pe roșu, pe galben, pe verde.

nimeni nu făcea nimic la culoarea albastră
până când, cineva,
a înlocuit semaforul albastru
cu semaforul alb, intermitent,
ba alb, ba negru,
ba negru, ba alb.

încă mă mai gândesc ce să fac
așa ca în fața unei table de șah:
să trec, să nu trec prin intersecții
cu culori schimbătoare.

m-am hotărât pentru culoarea roșie
a sângelui
care circulă liber
prin intersecții
în aceeași cadență cu inima.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website