Celui care își lipește urechea
de sânul pământului
îi este dat să-i audă
bătăile inimii
în ritm de ape curgătoare
și ropot de ploi,

să asculte torsul zăpezilor
și colinda de vânt
respirând a miresme de flori
până și lava-i e sânge fiebinte

iar degetele de rădăcini
sunt cuvinte ce s-au născut
din Cuvântul care a fost
la început
și eu și tu, pământule,
suntem făcuți din aceeași țărână,

de aceea, la înmormântare,
aproape ne ținem de mână.
Așa i-a fost omului dat
pământul să-i vorbească,
apoi este chemat la nuntă de-Mpărat
în patria cerească.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website