O! cât de devreme se face târziu
Când oamenii trec pustii prin pustiu;
Ce lung este drumul prea scurt
Când păsări de pradă se-nfruptă din furt.

Ce multe comori în omul sărac
Când tace vorbind cu cei care tac;
Ce semne cerești ne trec prin văzduh
Sub forme de cruci, de sânge și duh!

Ce vorbe alese coboară din cer,
Pe zidul vieții vegheat de străjer,
Ce vremuri trăim, ce vremi ne trăiesc,
Din lumile vechi, lumi noi zemuiesc.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website