Ne cumpărăm bilet în viață doar de dus
În drumul către casă, spre patria de sus;
În capete de stații mai prindem câte-un tren:
Un carusel de ani, și firav și peren.

Nu-i loc pentru bagaje din lume adunate,
E loc doar pentru inimi smerite și curate;
Schimbăm o garnitură atât de trecătoare
Cu locuri la fereastră, spre veșnică splendoare.

Dar până când ajungem în loc de coborâre
Să facem vieții noastre altare de sfințire,
Să facem din nădejde o sfântă bucurie
Ca inimile, Doamne, să-Ți aparțină Ție.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website