Când cu Împăratul lumii mă așez la cină
Știu că mâine dimineață se face lumină;
Cu ștergar când S-a încins spre-a spăla picioare
A pus sevă în smerire pentru fiecare.

Când în mijlocul furtunii vuietul nu tace
Domnul poruncește mării și se face pace;
Pașii Lui n-au străbătut drumuri înfundate
Mările învolburate se trag la o parte.

Lângă margine de drum se uscă smochinii
Dacă roadă nu aduc în fața luminii;
Tot așa se vor usca inimile care
În fața lui Dumnezeu stau în nepăsare.

Repetabile minuni au cioplit și-n noi,
Ne îmbracă Dumnezeu fiindcă suntem goi:
Minunea minunilor vine din iubire:
Omul slab și muritor trece-n nemurire.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website