Pe eroane din gări
Se-ncropesc adunări
Sub comando străin
Și sub steag peregrin.

Trenuri lungi de mojar,
În vagoane mărfar,
Călători își încarcă
Cu lopată de apă.

Niște monștri de fier
Trag convoiul prin ger
Spintecând a incest
Nopți aduse-n arest.

Vânzătorii de geamuri
Mai pisează în flamuri
Sticla norilor copți
S-o așeze sub roți.

Vânzătorii de steaguri
Înmuiate în cheaguri
Cu miros de cazarmă
Trag semnal de alarmă.

La un capăt de pol
Se oprește în gol,
Ca un ultim venit,
Trenul lung, ruginit.

Pe peronul de gheață
Vânzătorii de ceață
Pun pe ușile-nchise
Epitafe-n afișe.

Rătăcită, absența
Dă să facă prezența,
Însă cine s-audă?
“Prunca” lumii e surdă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website