În timpul vieții încâlcite-n fire
Nu faceți repetiții de murire!
E-atât de-ngustă viața și de scurtă,
De ce s-o-nghesuim în strâmtorări de iurtă?

Întrăm pe ușă, din eternitate,
Când inima începe secundele a-și bate;
Și ce curând ieșim pe altă ușă:
Țărână-lut, ori resturi în cenușă.

Dar ce amprente lumii am lăsat?
Și ce sigilii tari am sfărâmat?…
Să ținem mâinile împreunate,
Spre-a ne muta în viață, de la moarte!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website