O! Biată știință de viață trecătoare,
lăsate-vei ocupată vreodată
de adevărul vieții nemuritoare?
te-ai apucat să cercetezi celulele, toate,
care, oricum, sfârși-vor în moarte.

Mai mult, până la această ultimă împerechere,
vor trece prin zbârcituri, nevoi și durere;
vor fi încorsetate din părțile toate
în trei dimensiuni limitate.

Implantate în timp și legi de mișcare
rămân condamnate la neeliberare,
rămân trecătoare și fără speranță,
datoare mereu, mereu în restanță.

Învață și tu, știință de viață
învață! învață! învață!
chiar orbecăind, la lumini de lanternă
că viața-i făcută eternă.

Făcută-i din legi de minuni
a nu se-ncorseta în dimensiuni,
a n-avea dureri, a nu avea patimi
a nu avea patul de lacrimi.

Învață, știință de viață,
învață cu biblia-n față!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website