Am sângerat odată cu tine, patrie,
În aceleași războaie din timpuri de pace
Ne-au rănit pe amândoi cu obuze și spuze
Trăgătorii cu tunuri optuze.

Secerătorii de păduri, vânzătorii de uri,
Ne-au rănit în picior tocmai când dansam,
Ne-au țintit în inimă tocmai când iubeam
Ne-au înstrăinat de noi și de neam.

Ne-au făcut culegători de căpșuni
Și culegători de ocară,
Ne-au scos din noi și din țară afară,
Ne-au pus la rând la propriul noastru gând.

Nu-i așa că te doare și strigi a disperare?
Poate ne auzim unul pe altul
Și-atunci ne vom punem bandajele,
Vom îmblânzi tangajele

Vaporul să taie iar ape adânci
Cu inimi, plângi patrie, plângi.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website