În floarea vârstei mele s-a cuibărit un flutur,
Îmi învăța petalele să zboare;
Nu îi păsa că zborul lor mă doare
Și că încet, incet eu inima îmi scutur.

Am învățat să număr în fiecare an
Plecarea păsărilor călătoare,
Apoi s-aștept mereu cu-nfrigurare
Să urce primăvara iarăși în castan.

Pe partea cu oglindă din fereastră
Parcă ar curge râuri printre riduri;
Atunci întreb străjerii de pe ziduri:
La care porti ajunge viața noastră?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website